Drept Penal: Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

Angajează avocat | Asistenta Juridica GRATUITA | Avocat Bucuresti > AVOCAT DREPT PENAL  > Drept Penal: Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

Drept Penal: Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală

Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.
Când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare.
Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanţei.
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.
În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Dispoziţiile de mai sus se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
În cazul soluţiilor de clasare ori de renunţare la urmărire, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile impotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile privind dreptul de a face plângere, de a o înainta şi termenul de rezolvare se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel.
Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă poate face plăngere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instantă.
Dacă plăngerea nu a fost rezolvată în termenul de 20 de zile de la primire, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricănd după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai tărziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plăngerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
Judecătorul de cameră preliminară stabileste termenul de soluţionare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plăngerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.
Procurorul,In termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei. In situaţia în care plăngerea a fost depusă la procuror, acesta o va Inainta, împreună cu dosarul cauzei, instantei competente. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plăngerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu. In cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
1. a) respinge plăngerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată:
2. b) admite plăngerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune in mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
3. c) admite plăngerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
1. respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sanctionează cu nulitatea absolută sau relativă actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:
3. a) respinge plăngerea ca nefondată;
4. b) admite plângerea, desfiintează solutia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
5. c) admite plângerea, desfiintează solutia atacată şi dispune începerea judecătii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare actiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
6. d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al solutiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situatie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
încheierea prin care s-a pronuntat una dintre solutiiie prevăzute anterior este definitivă.
în cazul prevăzut la pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestatie cu privire la modul de solutionare a exceptiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestatia nemotivată este inadmisibilă.
Contestatia se depune la judecătorul care a solutionat plăngerea şi se înaintează spre solutionare judecătorului de cameră preliminară de la instanta ierarhic superioară ori, când instanta sesizată cu plăngere este înalta Curte de Casatie şi Justitie, completului competent potrivit legii, care se pronuntă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putănd dispune una dintre următoarele solutii:
1. a) respinge contestatia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începerea judecătii;
2. b) admite contestatia, desfiintează încheierea şi rejudecă plăngerea, dacă exceptiiie cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit solutionate.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

sursa: https://www.facebook.com/Avocat.CatalinaMatei/posts/880034128818822:0

No Comments

Leave a Comment