Perioada de preaviz la concediere și la demisie: Ce trebuie să știi despre fiecare.

Angajează avocat | Asistenta Juridica GRATUITA | Avocat Bucuresti > AVOCAT DREPTUL MUNCII  > Perioada de preaviz la concediere și la demisie: Ce trebuie să știi despre fiecare.

Perioada de preaviz la concediere și la demisie: Ce trebuie să știi despre fiecare.

Preavizul la demisie și la concediere este tratat în legislația muncii ca un beneficiu pentru angajator, respectiv ca un beneficiu pentru salariat. De amândouă tipurile de preaviz se agață câte un termen de 20 de zile, numai că unul e prevăzut ca maxim și celălalt ca minim. Respectarea preavizului este importantă pentru salariat, care se poate trezi și cu consecințe neplăcute dacă absentează, în timp ce, pentru angajator, preavizul la concediere trebuie tratat cu mare atenție pentru a nu se ajunge la invalidarea concedierii de către o instanță de judecată.

Preavizul există și la demisie și la concediere în Codul muncii. O dată îl avem ca un drept de preaviz la concediere, dreptul aparținând, firește, salariatului care e dat afară, presupunând un termen minim de 20 de zile (când se rupe relația de muncă în timpul perioadei de probă nu se mai pune problema de preaviz, conform Codului). Iar a doua oară îl avem, la demisie, ca un termen în beneficiul angajatorului căruia un angajat al său îi pune în vedere că vrea să plece.

Ca mod de calcul, la demisie se pornește mai întâi de la ce se prevede în contractul de muncă cu privire la perioada de preaviz. Dar acest termen nu poate fi mai mare de 20 de zile, ca regulă“Termenul de preaviz (la demisie – n.red.) este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere”.

Comparația între termene e ușor de făcut, deci: un salariat concediat ar trebui să aibă dreptul la măcar 20 de zile înainte să plece de tot de la angajator, în schimb, când își dă demisia, trebuie să mai stea cel mult 20 de zile până pleacă de tot. E foarte important de reținut că, nici la demisie, nici la concediere, perioada de preaviz nu este una în care contractul de muncă nu se derulează sau se derulează cu jumătăți de măsură, fără plată ori cu absențe din când în când.

De ce e extrem de important preavizul la concediere?

La concediere, acordarea preavizului este atât de importantă, a spus Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) acum câțiva ani, încât poate să dea peste cap întreaga valabilitate a concedierii. Dacă angajatorul nu acordă preavizul, atunci concedierea se anulează, a spus ICCJ foarte clar. Salariatul neîndreptățit poate ajunge și în instanță cu problema aceasta.

Tot ICCJ a mai explicat cu acea ocazie că nu se poate să compensăm această perioadă de preaviz la care are dreptul salariatul cu altceva. Mai mult decât a oferi efectiv preavizul, durata acestuia (care trebuie să nu fie sub minimul legal) trebuie expres menționată în decizia de concediere, altfel angajatorul va trebui să dovedească în instanță că a acordat perioada în mod efectiv.

Pe de altă parte, dacă ne uităm din perspectiva salariatului, lipsa acestuia de la muncă în timpul perioadei de preaviz este problematică. Cea mai importantă consecință a absenței de la locul de muncă în perioada de preaviz este faptul că salariatul nu este pontat pentru zilele în care lipsește nemotivat, ca să nu mai menționăm eventuala considerare ca abatere disciplinară și sancționarea în consecință. În situația în care lipsa salariatului a dus la blocarea/îngreunarea cumva a activității angajatorului, el va putea să-i pretindă și despăgubiri pentru asta.

Respectarea perioadei de preaviz la demisie

Similar, un salariat care anunță că vrea să renunțe la locul de muncă și să plece (altundeva) trebuie să respecte preavizul și să nu lipsească nemotivat de la muncă. Evident, asta nu înseamnă că nu poate exista o înțelegere între cele două părți și lucrurile să se termine mult mai repede, angajatorul renunțând la preaviz (caz în care contractul de muncă va înceta mai devreme, iar nu la expirarea termenului de preaviz). Dacă angajatul decide să nu mai vină la serviciu, acest lucru poate duce la amânarea efectivă a datei de la care va înceta contractul.

“Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă“, scrie în Codul muncii și e singura excepție de la nerespectarea termenului de preaviz. Un exemplu ar fi în cazul celor care nu-și primesc salariile sau cărora nu li se respectă dreptul la concediu de odihnă.

Când se suspendă preavizul?

“În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător”, scrie în Codul muncii referitor la preavizul de la demisie.

“În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepția cazului prevăzut la art. 51 alin. (2) (adică a cazului absențelor nemotivate, unde contractul poate fi suspendat în situația absențelor nemotivate ale salariatului, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum și prin regulamentul intern – n.red.)“, se prevede la preavizul de la concediere.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.