Ghidul justițiabilului în procesele civile: Ce trebuie să știe românii când dau sau sunt dați în judecată

Angajează avocat | Asistenta Juridica GRATUITA | Avocat Bucuresti > Legislatie  > Ghidul justițiabilului în procesele civile: Ce trebuie să știe românii când dau sau sunt dați în judecată

Ghidul justițiabilului în procesele civile: Ce trebuie să știe românii când dau sau sunt dați în judecată

       Ghidul justițiabilului în procesele civile: Ce trebuie să știe românii când dau sau sunt dați în judecată

     Cei care trec printr-un proces civil trebuie să ştie că acesta poate dura de la câteva luni la câţiva ani. Pentru a înţelege mai bine de ce poate exista o asemenea diferenţă, vă prezentăm toate etapele prin care poate trece un proces civil, de la judecata pe fond până la o eventuală contestaţie în anulare sau revizuire. De asemenea, vom prezenta o serie de proceduri separate, care, formal, nu fac parte din procesul civil, dar care pot avea o influenţă puternică asupra acestuia.

1. Judecata pe fond

Aceasta reprezintă prima etapă (şi, de multe ori, singura) prin care trece oricine vrea să recurgă la intervenţia instanţei pentru soluţionarea unei probleme juridice.

În concret, instanţa competentă este învestită cu soluţionarea litigiului, prin cererea de chemare în judecată, depusă de către reclamant. Urmează depunerea întâmpinării de către pârât, cu privire la care reclamantul depune răspunsul la întâmpinare. Prin întâmpinare şi răspuns la întâmpinare se stabilesc pretenţiile şi apărările părţilor şi probele propuse în scopul susţinerii pretenţiilor/ apărărilor.

Odată stabilit cadrul procesual, urmează soluţionarea propriu-zisă a litigiului pe fond, în special prin administrarea probelor şi prin dezbaterile părţilor. În această fază, procesul se încheie cu pronunţarea şi motivarea hotărârii şi comunicarea hotărârii motivate părţilor. Mai multe detalii despre desfăşurarea procesului civil pe fond, aici.

2. Apelul

Partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe poate declara apel, prin care să solicite anularea sau modificarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate.

Este foarte important să se înţeleagă că apelul, deşi permite rejudecarea cauzei, limitează instanţa de apel la motivele de apel. Bineînţeles, nimeni nu opreşte apelantul să ceară rejudecarea întregii cauze, dar aceasta este limita rejudecării. Mai exact, apelantul nu poate formula pretenţii noi faţă de cele formulate în faţa instanţei de fond. De asemenea, trebuie reţinut că judecata în apel determină suspendarea executării hotărârii primei instanţe.

În final, instanţa de apel poate menţine, anula sau schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Mai multe detalii despre apel, aici.

3. Recursul

În ceea ce priveşte recursul, acesta este unul din cele trei căi extraordinare de atac. Spre deosebire de apel, recursul este limitat la anumite condiţii care nu au legătură cu fondul cauzei. Aceste condiţii se referă, preponderent, la aspecte procedurale (de exemplu, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti).

De asemenea, trebuie făcută diferenţa între admiterea cererii de recurs, care generează casarea (anularea) hotărârii atacate, pe de o parte, şi rejudecarea procesului pe fond de către instanţa competentă (chiar dacă aceasta este instanţa de recurs).

Astfel, instanţa de recurs poate să admită recursul (casând, în tot sau în parte, hotărârea recurată), trimiţând dosarul, în mod normal, instanţei a cărei hotărâre a fost casată, pentru rejudecare. În schimb, dacă recursul este respins, hotărârea atacată rămâne definitivă. Mai multe detalii despre recurs, aici.

4. Contestaţia în anulare şi revizuirea

Celălalte două căi de atac extraordinare sunt contestaţia în anulare şi revizuirea.

Prima reprezintă posibilitatea de a ataca hotărârile instanţelor de recurs pentru anumite erori procedurale prevăzute limitativ (de exemplu, instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză). De asemenea, pot fi atacate soluţiile definitive fără drept de recurs, pentru erori procedurale precum: lipsa citării legale a contestatarului, dacă el a indicat domiciliul său instanţei, dar citaţia a fost trimisă la altă adresă, iar contestatarul nu a fost prezent la termenul la care a avut loc judecata.

În cazul contestaţiei în anulare, dacă instanţa va considera motivul contestaţiei întemeiat, va anula hotărârea atacată şi va soluţiona, în procedură de urgenţă, cauza. Mai multe detalii despre contestaţia în anulare, aici.

În schimb, revizuirea presupune atacarea hotărârilor care au legătură cu fondul (primă instanţă sau apel). Totuşi, faptul că sunt atacate hotărâri care au legătură cu fondul nu înseamnă că motivele de revizuire nu rămân procedurale. De exemplu, se poate cere revizuirea când există hotărâri definitive contradictorii care încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii iniţiale.

În cazul încuviinţării revizuirii, instanţa de revizuire va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Dacă există hotărâri definitive potrivnice, ultima va fi anulată. Mai multe detalii despre revizuire, aici.

5. Eventuale proceduri determinante pentru procesul civil în faţa CCR şi ICCJ

Astfel cum am menţionat, anterior, există anumite proceduri care pot influenţa soluţionarea definitivă a unui litigiu civil: hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau excepţia de neconstituţionalitate. Acestea nu fac parte din procesul civil, formal. Totuşi, având în vedere că ele influenţează soluţionarea cauzei, ele sunt de interes pentru oricine e implicat într-un proces civil.

În cazul hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) este sesizată în scopul pronunţării unei hotărâri de interpretare (dezlegarea unei chestiuni de drept). În plus, trebuie reţinut că, pe parcursul procedurii în faţa ICCJ, procesul care stă la baza sesizării ICCJ este suspendat.

La fel se întâmplă cu suspendarea procesului şi în cazul unei excepţii de neconstituţionalitate, când Curtea Constituţională Română (CCR) este sesizată în scopul pronunţării asupra constituţionalităţii unei legi, ordonanţe sau dispoziţii din acestea. Mai multe detalii despre hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sau excepţia de neconstituţionalitate, aici.

Procedurile în faţa CEDO şi CJUE

În final, pot fi incidente procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), precum şi cele în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Ambele pot avea efecte asupra desfăşurării procesului civil, deşi nici acestea nu fac parte din sistemul ierarhic de soluţionare a unui litigiu civil.

În cazul CEDO, aceasta constată încălcarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în baza relaţiei dintre stat şi cetăţean şi a obligaţiilor primului faţă de cel din urmă. Astfel, constatarea încălcării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului generează o obligaţie a statului de a remedia actele contrare Convenţiei şi, eventual, de a repara prejudiciile.

Mai departe, în ceea ce priveşte CJUE, funcţia de bază a acesteia o reprezintă interpretarea dreptului Uniunii Europene, în scopul asigurării unei aplicări uniforme şi efective a acelei legislaţii. Astfel, deşi ambele implică sisteme juridice, formal, separate de procesul civil, efectele anumitor hotărâri CEDO şi CJUE se manifestă şi în cazul procesului civil.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.