Zece pasi de urmărit într-un divort cu copii minori

Angajează avocat | Asistenta Juridica GRATUITA | Avocat Bucuresti > AVOCAT DREPT CIVIL  > Zece pasi de urmărit într-un divort cu copii minori

Zece pasi de urmărit într-un divort cu copii minori

Zece pasi de urmărit într-un divorț cu copii minori

Zece pasi de urmărit într-un divort cu copii minori – Potrivit Institutului Național de Statistică, peste 17.600 de copii au fost implicați în divorțuri în 2016, adică aproximativ 1 din 2 cupluri care au început procedurile de divorț în instanță.

Iată cele 10 detalii pe care ar trebui să le aveți în vedere în cazul în care vă aflați în situația de a divorța.

1. Divorțul ajunge în instanță dacă soții nu se înțeleg

Cuplurile care au copii minori pot solicita desfacerea căsătoriei prin divorț la notar doar dacă cei doi au convenit asupra tuturor aspectelor cum ar fi: numele după divorț, locuința copilului, pensia de întreținere, programul de legături personale a celuilalt părinte. Pentru cazurile în care soții nu reușesc să ajungă la o înțelegere, acțiunea de divorț se va depune la instanța de judecată, iar judecătorul este singurul în măsură să dispună desfacerea căsătoriei și să soluționeze celelalte aspecte.

2. În prima fază a procesului se discută autoritatea părintească

Încă din prima fază a procesului se va lua în discuție exercitarea autorității părintești asupra copilului, chiar în același moment când se stabilește desfacerea căsătoriei. Chiar dacă soluționarea amiabilă în fața notarului a eșuat, dar soții se înțeleg în fața instanței, procesul de divorț poate fi soluționat la primul termen de judecată sau într-un termen foarte scurt, fără a mai exista necesitatea administrarea unui probatoriu complex. În cazul în care părțile nu se înțeleg în privința sumei cuvenite ca pensie de întreținere, în privința locuinței minorului, a exercitării autorității părintești sau a programului de legături personale, procesul se poate prelungi cu șase luni, un an.

3. Audierea minorilor este la aprecierea instanței

Copiii sub 10 ani nu sunt chemați în fața judecătorului pentru audiere, deși astfel de cereri sunt formulate uneori de către părți. În practică, instantele resping astfel de solicitări pentru a evita orice stres suplimentar asupra minorului care nu poate exprima o poziție lămuritoare, fiind mult prea tânăr.

De altfel, instanța poate respinge și audierea copilului de peste 10 ani, dacă se consideră că o astfel de procedura nu este necesara sau ar putea afecta suplimentar copilul. În practica se întâlnește des situația în care minorul are, involuntar, o poziție duplicitară, menționând nu neapărat ce își dorește, ci ceea ce crede el că și-ar dori un părinte sau altul să spună, fiind atașat de ambii părinți.

În astfel de situații se recomandă consiliere psihologică minorului, deoarece, în încercarea de a nu-și supăra părinții și de a-i vedea în continuare împreună, copilul ajunge să spună și lucruri neadevărate.

4. Părinții exercită în comun autoritatea părintească

Potrivit Noului Cod Civil, autoritatea părintească este un drept al ambilor părinți, aceștia având obligația de a veghea la creșterea și educarea minorului. Doar în cazuri extreme ca atunci când este pusă în pericol integritatea fizică, psihică sau dezvoltarea minorului, se poate dispune de către instanța de judecată decăderea din drepturile părintești a unuia sau ambilor părinți. Exercitarea în comun a autorității părintești nu însemna neapărat că pentru absolut orice decizie legată de minor, trebuie să își dea acordul ambii părinți, ci doar pentru deciziile importante.

5. Soții cu domiciliul în afara țării își pot alege instanța

Instanta competentă să judece divorțul este judecătoria de pe raza căreia și-au avut ultimul domiciliu comun. Dacă nu au avut domiciliu comun sau nu mai locuiesc niciunul la domiciliul comun, atunci este competentă judecătoria de la domiciliul pârâtului. Când soții nu au domiciliul în România pot conveni să introducă cererea la orice judecătorie din țară.

6. Nu se poate renunța la pensia de întreținere

Pensia de întreținere este un drept al copilului la care părintele în îngrijirea căruia se află nu poate renunța. Prestația poate să fie în natură sau în bani. Este greșită concepția că, dacă un părinte este obligat la plata a unei sume pe lună, celălalt părinte, cu care minorul locuiește, ar trebui să asigure și el o contribuție financiară egală, ceea ce ar putea fi cu mult peste nevoile copilului.

În realitate, părintele care are copilul în îngrijire cheltuie mai mult, pentru a asigura toate nevoile copilului (și ne referim nu doar la cheltuielile financiare efective, ci și la toate activitățile pe care le presupune creșterea și educarea minorului). Este firesc ca părintele care nu locuiește cu copilul să ofere în contrapartidă bani ce trebuie utilizați pentru creșterea și educarea minorului, în scopul dezvoltării sale armonioase.

7. Pensia se calculează pentru nevoile minorului

Judecătorul are dreptul și obligația ca, atunci când stabilește pensia de întreținere să o calculeze în funcție de situația de fapt și de nevoile minorului. Nu de puține ori, în lipsa unui acord între părinți, instanța stabilește o pensie la plafonul maxim prevăzut de lege – până la o pătrime din venitul net lunar al părintelui pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.

Mai mult decât atât, instanța trebuie să țină cont de împrejurarea ca, prin stabilirea pensiei de întreținere, să nu creeze discriminări între părinți. Altfel spus, prin stabilirea cuantumului pensiei de întreținere nu trebuie afectat dreptul părintelui obligat să o plătească de a putea petrece timp cu copilul minor, cum ar fi în situația în care acesta nu și-ar mai permite spre exemplu să meargă într-o vacanță cu copilul sau la un spectacol etc.

8. Părintele trebuie să poată petrece timp cu minorul

Interesul superior al copilului de a beneficia de stabilitate și confort prevalează idea de a petrece timp egal cu fiecare dintre părinți. În concluzie timpul petrecut de fiecare dintre părinți cu copiii nu trebuie și nu poate să fie egal. Părintele care locuiește cu minorul trebuie să asigure un climat de confort și stabilitate pentru cel puțin cinci zile consecutive pe săptămână.

Instanța trebuie stabilească clar că celălalt părinte să poată petrece singur, neînsoțit de celălalt părinte, timp cu copilul, să doarmă cu copilul, să participe la activități sportive, socio-culturale, artistice sau pur și simplu să se plimbe cu minorul. Participarea părintelui căruia i-a fost încredințat minorul la întâlnirile copilului cu părintele nerezident poate genera noi conflicte și nu asigură dezvoltarea unor legături personale adecvate.

9. Schimbarea locuinței minorului

Dacă instanța a stabilit locuința minorului la un părinte nu înseamnă neapărat că acesta va locui la acel părinte până la vârsta de cel puțin 18 ani. Este posibil ca, în funcție de împrejurări, atunci când conviețuirea cu respectivul părinte nu mai este în interesul minorului respectiv, instanța să stabilească locuința minorului la celălalt părinte și, după caz, pensie de întreținere pentru celălalt părinte.

10. Modificarea pensiei de întreținere

Pensia de întreținere așa cum a fost stabilită de instanță poate suferi modificări, fie la solicitarea beneficiarului întreținerii, fie la solicitarea debitorului întreținerii; instanța va decide de la caz la caz, în funcție de interesul superior al minorului și de toate celelalte aspecte discutate anterior. De asemenea, pensia de întreținere va fi indexată periodic în funcție de modificarea venitului debitorului sau a ratei inflației

Articol preluat – artiol original 

Zece pasi de urmărit într-un divorț cu copii minori!

Pentru Asistentă juridică click aici pentru Formularul de contact

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.