NON-STOP

Program asistenta juridica

 

Autoritatea părintească și Locuința Copilului După Divorț

Angajează avocat | Asistenta Juridica GRATUITA | Avocat Bucuresti > AVOCAT DREPT CIVIL  > Autoritatea părintească și Locuința Copilului După Divorț

Autoritatea părintească și Locuința Copilului După Divorț

Autoritatea părintească și Locuința Copilului

Autoritatea părintească și Locuința Copilului După Divorț

Potrivit legislației civile în vigoare, autoritatea părintească se referă la drepturile și îndatoririle ce privesc copilul și bunurile sale, care este exercitată de către ambii părinți, ca regulă, chiar și după divorț. Când părinții sunt căsătoriți, modul cum fiecare își îndeplinește rolul nu pune probleme, dar când părinții divorțează și trăiesc separat, atunci lucrurile se schimbă, dar nu și regula general aplicabilă. În cadrul procesului de divorț, judecătorul se pronunță și cu privire la situația copiilor, cu privire la locuința lor după separarea părinților și se va ține cont și de părerea copiilor, chiar dacă sunt destul de mici. Celălalt părinte păstrează dreptul să țină legătura cu copilul de care a fost despărțit și are un cuvânt de spus în creșterea și educarea lui.

Ca notă: În legislația din România nu există termenul “custodie” folosit în raport cu copiii și cu autoritatea părintească, nici chiar în Dicționarul Explicativ Român. Termenul se referă doar la obiecte, atunci când sunt lăsate în paza și protecția altcuiva.

Noul Cod Civil stipulează că “După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel”. Deci, ea rămâne sau ar trebui să rămână, ca regulă, tot la ambii părinți, numai că se exercită altfel.

După divorț, autoritatea părintească se acordă doar unuia dintre părinți doar dacă judecătorul decide că, din motive bine întemeiate, e în interesul superior al copilului să se întâmple așa. Spre exemplu, să ne imaginăm cazul unui părinte violent. Dar chiar și așa, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

În Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se subliniază că “Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său. În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi“.

În procesul de divorț, judecătorul se pronunță obligatoriu și cu privire la autoritatea părintească, nu lasă niciodată chestiunea nerezolvată. În acest scop, magistratul ține cont de: interesul superior al copilului (principiu de neclintit din legislația civilă), de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă. De altfel, și copiii sunt ascultați (chiar și cei sub zece ani, dacă se consideră necesar).

Unde va locui copilul după divorț și legăturile cu celălalt părinte

Din punctul de vedere al locuinței copilului după divorț, Codu Civil menționează că “În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”.

Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior. Părintele care nu locuiește cu copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, se prevede în actul normativ, iar copilul e obligatoriu ascultat în această privință.

Părintele care e împiedicat să aibă legături cu copilul său, poate să se ducă la instanța de tutelă și să ceară să-i fie respectat acest drept.

“În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire”, se mai prevede în Cod. Chiar și așa, părinții despărțiți de copil au dreptul să păstreze legături personale cu acesta.

Recomandări ale Consiliului European privind egalitatea dintre părinți

Rezoluţia nr. 2079 din 2015 a Consiliului Europei recomandă statelor membre să adopte în legislaţia proprie măsuri pentru asigurarea egalităţii între mame şi taţi în cazul autorităţii părinteşti. Rezoluția menționează că: “Implicarea ambilor părinţi în creşterea copilului lor este benefică pentru dezvoltarea acestuia. Rolul taţilor vizavi de copiii lor (…) trebuie să fie mai bine recunoscut şi apreciat în mod corespunzător. Răspunderea părintească comună implică faptul că părinţii au anumite drepturi, obligaţii şi responsabilităţi vizavi de copiii lor. Adevărul este, totuşi, că taţii se confruntă uneori cu legi, practici şi prejudecăţi ce îi pot lipsi de relaţii durabile cu copiii lor. (…) În plus, Adunarea crede cu tărie că dezvoltarea răspunderii părinteşti comune ajută la transcenderea stereotipurilor de gen cu privire la rolurile femeilor şi bărbaţilor în familie (…)“.

Important! Când legea se referă la instanța de tutelă, trebuie să vă adresați cererile instanței (judecătoriei) în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită (copilul).

Articol preluat divortcluj.ro

 

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.