Este frecvent întâlnită situația în care conducătorii auto sancționați contravențional cu suspendarea dreptului de a conduce pe drumuri publice, care au formulat și plângeri contravenționale împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională, să constatate cu stupoare că la momentul în care procedează la predarea permisului de conducere în vederea supunerii efectelor juridice produse de hotărârea judecătorească prin intermediul căreia s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată, să fie încunoștințați că SUSPENDAREA EXERCITĂRII DREPTULUI DE A CONDUCE SE MAJOAREAZĂ CU 30 DE ZILE pe motiv că nu au procedat la predarea permisului de conducere într-un termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Această situație este incidentă la nivel național și nu presupune o practică unitară, ci este o practică ce depinde de modalitatea în care se interpretează textul legal reprezentat de art. 118 alin 4 și alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 deoarece ne aflăm în prezența unei lacune legislative privitoare la momentul în care începe efectiv termenul de 15 zile privind obligația de predare a permisului de conducere, să curgă.
A priori, art. 118 alin 4 și alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 reprezintă temeiul de drept, în baza căruia serviciul poliției rutiere dispune majorarea cu 30 de zile a suspendării dreptului de circulație:
(1) „În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere.”
(2) „Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.”
Din textul legal expus supra, rezultă că într-un termen de 15 de la data pronunțării hotărârii judecătorești de respingere a plângerii contravenționale, contravenientul este obligat să predea permisul de conducere, sub sancțiunea contravențională a majorării cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Diligența părți presupunând faptul că, contravenientul căruia i s-a respins plângerea contravențională formulată, nu trebui să aștepte comunicarea hotărârii, ci este OBLIGAT ca într-un termen de 15 de la pronunțare:
Să solicite eliberarea unui certificat de grefă privind hotărârea pronunțată de respingerea a plângerii contravenționale formulate;
Să predea permisul de conducere împreună cu certificatul de grefă.
TERMENUL DE 15 ZILE CURGE DE LA DATA PRONUȚĂRII HOTĂRÂRII INSTANȚEI DE FOND SAU DE LA DATA PRONUNȚĂRII HOTĂRÂRII INSTANȚEI DE CONTROL JUDICIAR?
Deși a respins excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională a României, în cuprinsul considerentelor deciziei pronunțate a rezolvat și această dificultate existentă în practică care a primit răspunsuri distincte, fiind numeroși conducătorii auto sancționați cu PRELUNGIREA suspendării dreptului de a circula pe drumuri publice cu 30 zile ca urmare a DEPUNERII permisului de conducere în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea apelului.
Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 666/2014 a soluționat controversa existentă oferind un răspuns clar, precis și argumentat în fapt și în drept, nesusceptibil de nici o interpretare potrivnică:
„Potrivit art. 118 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la Judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, iar plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
De asemenea, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.”
În aceste condiții, în cazul exercitării căii de atac prevăzute de lege, termenul de 15 zile instituit prin normele supuse controlului de constituționalitate curge de la momentul pronunțării hotărârii de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea apelului.”.